Întrebări frecvente

1. Copilul pentru care vă scriu intuim că are o formă de TSI. Ce pași urmez?

• cel mai indicat este să le spunem părinților despre suspiciunea noastră;
• familia poate fi orientată către specialiști, pentru o evaluare psihologică elaborată, orientată special pe TSI-dificultăți de calcul, scriere, memorare, citire . Detalii despre identificarea primelor semne, cum se face evaluarea și modalitățile de înscriere găsiți accesând https://eduacces.ro/ro/legislatie
• sprijinirea emoțională a copilului pentru a se adapta clasei și grupului de copii din școală

2. Ce fac, efectiv, la clasă, cu un copil cu TSI?

Este indicat să avem o atmosferă educațională potrivită acestor copii, care să le ofere mai mult sprijin, mai multe puteți găsi accesând :

Modalități de adaptare a predării activităților în clasă și managementul comportamentului

3. Ce fac când am la clasă un copil care prezintă dificultăți? Cum știu că acestea sunt dificultăți de învățare sau probleme tipice de comportament?

Recomandăm îndrumarea cât mai grabnică spre centre de evaluare, centre ce oferă, de cele mai multe ori, servicii special destinate copiilor care prezintă dificultăți de scriere, citire, memorare, calculare. Traseul privind evaluarea copilului este prezentat la

Infografic destinat profesioniștilor și părinților copiilor cu CES

precum și în Ordinul 1985/2016 din secțiunea Legislație a platformei eduacces.ro

4. Cum pot îndruma părinții unui copil dislexic? Ce forme terapeutice în afară de logopedie îmi recomandați?

Kinetoterapia. La majoritatea copiilor predispuşi spre dislexie sau copii dislexici se poate observa o rămânere în urmă în coordonarea mişcărilor, în dezvoltarea echilibrului, tulburări în schema corporală şi în orientarea în spaţiu, o dominanţă nedezvoltată sau încrucişată. Dislexia poate fi cauzată de tulburările în dezvoltarea mişcărilor în perioada copilăriei mici.

Mai mulţi autori subliniază că dezvoltarea mişcărilor are un rol hotărâtor în dezvoltarea sistemului nervos. Kinetoterapia ajută la formarea capacităţilor de învăţare prin dezvoltarea şi formarea mişcărilor elementare, prin formarea echilibrului static şi dinamic, prin cunoaşterea organizării schemei corporale, prin exersarea şi formarea dominanţei laterale, prin dezvoltarea capacităţii de orientare spaţio-temporală. De asemenea, contribuie şi prin dezvoltarea percepţiei auditive, vizuale şi tactile, dezvoltarea memoriei auditive, vizuale şi a serialităţii, precum şi prin dezvoltarea coordonării mişcărilor fine ale mâinilor.

Kinetoterapia contribuie la funcţionarea armonioasă a sistemului nervos. Prin kinetoterapia începută în grădiniţă se pot dezvolta aptitudinile necesare în procesul educaţional ca: atenţia distributivă, concentrarea, perseverenţa în muncă, aptitudinile de diferenţiere, gândirea logică.

Este foarte important ca în terapia copilului dislexic să fie prevăzut şi un program de kinetoterapie intensivă zilnică pe toată durata anilor de şcolarizare.

Terapia copiilor dislexici nu se rezumă la dezvoltarea abilităţilor de scris-citit sau la dezvoltarea capacităţilor cognitive deficitare. Ei necesită consiliere psihologică sau, în unele cazuri, psihoterapie.

Pe parcursul anilor şcolari, copiii dislexici se confruntă cu tulburări emoţionale şi de dezvoltare a personalităţii, din ce în ce mai grave. Eşecul şcolar poate cauza o stimă de sine scăzută, complex de inferioritate, sentimentul inutilităţii, anxietate, tulburări psihosomatice, nevrotice sau tulburări de comportament. Integrarea în colectivul clasei de multe ori devine deficitară. Ei au nevoie de un sprijin psihologic permanent pentru a face faţă mai uşor problemelor cu care se confruntă.

În activităţile terapeutice individuale sau de grup este preferabilă abordarea pozitivă, valorizarea şi încurajarea copilului. Scopul intervenţiilor psihologice este dezvoltarea unei imagini de sine reale, autoacceptarea, creşterea încrederii de sine, creşterea motivaţiei faţă de învăţătură, prelucrarea frustrărilor, creşterea rezilienţei, reducerea problemelor emoţionale sau de comportament ale copilului, îmbunătăţirea adaptării la şcoală, dezvoltarea capacităţii de a se integra în colectiv, formarea unui reţele de sprijin în jurul copiilor, alcătuită din colegi şi adulţi.

Se folosesc mai multe metode: metoda jocurilor structurate, psihodramă pentru copii, psihoterapia experienţială, artterapia, metoda VIT, terapia cognitiv-comportamentală etc. Au un rezultat bun şi diferitele activităţi şi programe cu scopul integrării copiilor dislexici în societate.

5. Aș avea nevoie de o bibliografie sau de linkuri utile pentru dislexie.

Puteți accesa materiale adaptate copiilor cu TSI (abrevierea de la tulburări specifice de învățare, care includ dislexia) accesând

https://eduacces.ro/ro/resources?resource_type=all&category=1&activity_type=1